Acoperișuri cu pante

Pe acest tip de acoperiș, riscul de cădere este mult mai ridicat, din cauza înclinației planului pe care trebuie să se meargă pentru a lucra și a fragilității pe care elementele de învelitoare, cum ar fi țiglele și ardezia, o pot căpăta în timp. În aceste cazuri, abordările variază considerabil, nu doar în funcție de geometria acoperișului, ci și de tipul structurii subiacente (din lemn, din beton, din oțel etc.) și de starea de conservare a elementelor structurale care îl compun, o problemă foarte comună în instalațiile pe clădiri istorice sau destul de vechi. De obicei, se alege o abordare hibridă, cu o linie flexibilă deasupra crestei, unita la câteva fixări punctuale pentru a ajunge la aceasta și în punctele cu risc de „efect de pendul”, dar uneori această abordare este exclusă din cauza problemelor structurale ale subacoperișului și trebuie utilizate alte tipuri de ancoraje și întărituri.